Asia la superlativ: Japonia Sabrina Stasencu

In 2018, am fost pentru a doua oara in China si pentru prima oara in Japonia. La un an distanta, in luna mai 2019, am avut bucuria sa revin in ambele tari. Sunt atat de multe locuri de vizitat si de descoperit, incat nu prea alegem sa mergem in acelasi loc de mai multe ori. La randul meu, nu aveam tragere de inima sa vizitez China pentru a treia oara, insa recunosc ca doream sa aprofundez experienta in Japonia. Cat despre China, am subestimat reintalnirea. Sustin pe oricine doreste sa combine aceste doua tari intr-o singura calatorie, deoarece sunt foarte diferite, iar comparatia devine foarte interesanta. 

Japonia pentru mine este de suflet si ii port un respect deplin. Este tara care mi-a dat nu doar o lectie, ci mai multe, si care m-a marcat. Imi doresc sa pot descrie in cuvinte cat mai bine ceea ce inseamna Japonia pentru mine si sper din suflet sa fac cinste acestui popor prin ceea ce scriu. Tokyo este cea mai aglomerata asezare urbana din lume, cu o populatie totala de 38 milioane de locuitori, incluzand si zona metropolitana. Desi nu impresioneaza prin arhitectura extravaganta, capitala nipona este exemplul perfect de oras conservator si rafinat, unde disciplina sfideaza densitatea mare a locuitorilor. Daca ma intrebati pe mine, Tokyo merita explorat si o saptamana intreaga, insa, in cazul in care aveti doar doua zile la dispozitie, va recomand sa vizitati Muzeul Edo (unde veti descoperi Japonia feudala) si Templul Senso-ji - cel mai vechi templu budist din Tokyo inchinat zeitei Kannon, zeita compasiunii. Templul Senso-ji este situat in zona veche a orasului, in districtul Asakusa, unde puteti achizitiona suvenire la preturi decente si unde puteti servi masa de pranz. 

Seara, va propun o plimbare pana la cea mai aglomerata intersectie din lume, Shibuya, unde reclamele luminoase si furnicarul de lume care traverseaza cele cinci treceri de pietoni intr-o ordine iesita din comun formeaza un tablou citadin unic. Acest spectacol urban se observa cel mai bine de la etajul 1 al cafenelei Starbucks, aflata chiar pe una dintre laturile intersectiei. Poposind aici in jur de o ora, cu un latte savuros marca Starbucks bineinteles, m-am lasat incantata de freamatul din mijlocul intersectiei Shibuya. A doua zi, puteti alege sa petreceti o zi la Nikko, asa cum am facut noi, sau puteti sa va bucurati de ceea ce are Tokyo de oferit. Nikko este o zona montana aflata la trei ore distanta de Tokyo, unde principalul obiectiv este templul shintoist Toshogu, inchinat imparatului Tokugawa Ieyasu. Tokugawa Ieyasu a fost cel care a fondat shogunatul Tokugawa, shogunat ce a condus Japonia din 1600 pana in 1868, timp de 268 de ani. Acesti ani sunt cunoscuti ca „perioada Edo" sau „perioada pre-moderna" a Japoniei. Shogunatul Togugawa a fost ultima forma feudala de conducere, in 1868 avand loc Restaurarea Meiji sub conducerea proaspatului imparat Meiji. Japonia incepea sa se modernizeze incet, incet, trecand prin schimbari majore politice si sociale. Daca pana in 1868 Japonia a fost o enclava, incepand cu perioada Meiji tara incepea sa se industrializeze si sa adopte idei din Occident. 

Tot la Nikko se spune ca ar fi inmormantat fostul shogun Tokugawa Ieyasu. In apropierea templului Toshogu, se afla cascada Kegon si lacul Chuzenji, doua oaze de liniste unde puteti admira natura spectaculoasa a Japoniei. In conceptia japonezilor, muntii sunt considerati sfinti, iar natura inconjuratoare este tratata cu un respect desavarsit. La randul lor, muntii din zona Nikko erau adorati in trecut de catre poporul japonez. Daca alegeti sa ramaneti in Tokyo, o sumedenie de optiuni va stau la dispozitie: de la cafenele cu animale (pisici, bufnite), pana la zonele comerciale Ginza si Shinjuku sau muzee high-tech impresionante. Urmatoarea zi, am pornit spre Hakone, un orasel montan fermecator aflat la 90 de kilometri distanta de Tokyo, unde se merge pentru cazarile autentice in ryokan, pentru onsen-uri (celebrele bai termale japoneze) si pentru cel mai important munte al Japoniei, Fuji. 

Dimineata noastra nu arata foarte promitatoare din punct de vedere meteorologic. De fapt, nu arata deloc promitatoare, ca sa fiu sincera. Ceata si norii ne-au insotit din Tokyo pana in Hakone, insa eu nu imi pierdusem speranta ca, intr-un fel sau altul, norii se vor disipa si vom zari muntele Fuji. Glumeam cu turistii mei ca ma rog la zeii budisti pentru vreme buna, insa gluma mea s-a transformat usor, usor in realitate si m-am rugat sa nu plecam dezamagiti din Hakone. Ma uitam cu sufletul la gura la cer, incercand sa prevad viitorul apropiat: vedem sau nu vedem muntele sfant ce se arata doar 20% din timpul anului? In cele din urma, mica minune s-a petrecut: intervalul de timp in care noi am urcat pe muntele Komagatake, munte de unde se vede Fuji extraordinar de frumos, varful capriciosului Fuji s-a aratat, multumindu-i pe turistii mei care strabatusera atata drum sa il cunoasca. Incantati peste masura, am coborat cu telecabina inapoi de unde urcasem si am petrecut doua ore relaxante la pranz, shopping si socializare. 

La final, am facut o croaziera de 30 de minute pe lacul Ashi si am luat trenul Shinkansen spre Kyoto. Japonia are o retea feroviara foarte bine pusa la punct, asa ca va sfatuiesc sa apelati cu incredere la aceasta modalitate de transport. Nu numai ca este bine pusa la punct, insa trenurile sosesc si pleaca din gari cu o acuratete demna de un ceas elvetian, nu intarzie nici macar o jumatate de minut. Nu este o surpriza, avand in vedere ca Japonia este recunoscuta, printre multe altele, pentru punctualitate. 

Kyoto, fosta capitala imperiala, este cireasa de pe tort a unui itinerar clasic, ce cuprinde Tokyo, Kyoto si Osaka, si este de departe cel mai indragit de catre turisti. Destul de contrastant, Kyoto a imbratisat modernismul si tehnologia (dovada stau Kyoto Tower sau gara ultra-moderna de dimensiunile unui aeroport), insa si-a pastrat acel traditionalism atat de pretuit de catre japonezi. Plimbarea in cartierul gheiselor, Gion, este o escapada temporala in vremurile imperiale, cand gheisele si ucenicele acestora, maiko, aveau un rol deosebit in societate. Fine, rafinate si scolite in dans, muzica si pictura, aceste fapturi diafane isi dedicau intreaga viata pentru a deveni gheise. 

In prezent, in Kyoto mai exista in jur de 50 de gheise si 200 de maiko si este destul de greu sa le zaresti in Gion. Norocul a dat din nou insa peste unii dintre noi care am reusit sa vedem o gheisa adevarata. Am fost intrebata de mai multe ori cum iti dai seama daca este reala sau daca este doar o fata de rand costumata in straie de gheisa pentru a face poze. Sunt destul de usor de distins: mersul este elegant, dar ferm, postura este ireprosabila si mandra si in niciun caz nu sunt galagioase sau sociabile cu trecatorii. Pe cand fetele „deghizate" sunt zgomotoase, isi fac poze sau selife-uri si poarta la mana un ceas sau bijuterii care nu au nicio legatura cu vestimentatia traditionala. Va spun, diferenta este izbitoare asadar nu va ingrijorati: le veti recunoaste fara doar si poate. 

Kyoto ofera multe temple deosebite: Kyomizu-dera sau Templul Apei Pure, Kinkaku-ji sau Templul de Aur, Ginkaku-ji sau Templul de Argint, Ryoan-ji (templu zen) si Fuhimi Inari sunt doar cateva din exemplele care merita din plin atentia voastra. Pe langa templele propriu-zise, gradinile acestora sunt o incantare, japonezii fiind maestri in arhitectura peisagistica. Dintre cele mentionate mai sus, Kinkaku-ji are cele mai frumoase gradini, iar Fushimi Inari este recunoscut pentru succesiunea de mii de porti tori care duc pana in varful unui munte. Daca vreti sa faceti o poza de neuitat, fara puzderia de turisti, va sfatuiesc sa ajungeti la Fushimi Inari dis-de-dimineata (intrarea este gratuita). 

O alta atractie care si-a castigat pe buna dreptate locul in „must see"-ul meu este padurea de bambusi din zona Arashiyama. Va puteti petrece lejer o jumatate de zi sau chiar o zi intreaga aici, plimbandu-va printre bambusii inalti, vizitand magazinasele cochete din zona si templul zen Tenryu-ji cu gradinile sale absolut spectaculoase. O alta atractie in proximitatea padurii de bambusi este parcul cu maimute, unde puteti ajunge urcand destul de multe scari pentru ca mai apoi sa hraniti maimutici. Fiind pentru a doua oara in Arashiyama si avand un pic de timp liber, am avut ocazia sa explorez zona. Asa s-a facut ca am dat peste gradina privata Okochi Sanso, o bijuterie mai putin cunoscuta, insa de o frumusete rara, ce a apartinut actorului japonez Denjirō Ōkōchi. Acele minute in care am strabatut gradinile cufundate intr-o liniste inaltatoare mi-au oferit o stare de pace unica si de fericire absoluta. 

La inceputul testimonialului vorbeam de reintoarcerea in aceleasi destinatii turistice… ei bine, Okochi Sanso a fost dovada incontestabila a faptului ca unele locuri te pot surprinde si pentru a doua sau a treia oara, daca esti deschis si entuziast. Dupa jumatate de zi petrecuta in Arashiyama, ne-am intors cu autobuzul la gara Kyoto. Am fost surprinsa sa observ ca cei care nu au bilet sau abonament, lasa pur si simplu banii intr-o tavita, la sofer, si am aflat mai apoi de la ghida mea ca nu exista controlori, dar nici oameni care fenteaza sistemul de transport in comun. Inca un exemplu ca totul functioneaza de la sine in Japonia si ca fiecare cetatean stie foarte bine ce are de facut. Pentru ca era numai ora 1 dupa-amiaza, am hotarat sa mergem in piata Nishiki, aflata in centrul orasului.  

Dupa o calatorie scurta (o statie de metrou) am ajuns la Nishiki Market, unde am mancat unul din cel mai bun sushi cu ton la doar 3 dolari doua bucati. Am gustat si caracatita pe bat si calamari, insa selectia era mult mai vasta de atat. Nishiki Market este locul perfect de unde puteti cumpara atat condimente sau alimente locale, cat si suvenire, kimono-uri sau haine de firma. Este un loc imens, unde gasiti de toate la preturi rezonabile. A fost al doilea loc nou, dupa Okochi Sanso, pe care l-am vizitat in a doua mea calatorie in Japonia. 

Seara, am urcat pe acoperisul garii unde am descoperit o gradina foarte simpatica, care isi indeplinea cu succes rolul de oaza de liniste in mijlocul vervei din gara. A doua zi am plecat spre Osaka, ultima noastra oprire din acest periplu asiatic. Osaka este un oras mare, al doilea ca marime din tara, cu o zona financiara eleganta si cu cateva obiective de neratat: castelul Osaka, cladirea Umeda sau strada comerciala Dotonbori. Acoperisul cladirii Umeda ofera o panorama superba asupra orasului Osaka, avand atat zona interioara, cat si promenada in aer liber. 

Seara, va recomand sa ajungeti in zona comerciala Dotonbori, unde puteti manca o vita Kobe delicioasa, insa aveti grija ca restaurantul sa aiba afisat la intrare certificatul de autenticitate. Tot in Dotonbori puteti cumpara suveniruri, imbracaminte sau charm-uri Pandora ce se gasesc exclusiv in Japonia. Eu am ezitat sa imi cumpar unul si regret, insa data viitoare promit sa nu mai stau pe ganduri. 

Stau in fata laptopului si ma observ scriind cu pasiune despre Japonia, pentru ca este intr-adevar o tara de domeniul fantasticului. Este o tara unde grija pentru cel de langa tine este dusa pana la absurd, ar spune unii: nu se fumeaza pe strada pentru ca nu cumva sa arzi din greseala pe cineva cu tigara, nu se mananca pe strada pentru ca nu cumva sa murdaresti fara sa vrei un trecator, regulile de circulatie sunt respectate cu sfintenie, iar muncitorii care repara o canalizare te saluta cu o plecaciune. Este tara unde, desi nu exista cosuri de gunoi pe strazi si unde o amenda pentru aruncarea tigarii pe jos este de doar 10 dolari, nu ai sa vezi ambalaje sau mucuri de tigari pe jos din simplul motiv ca locuitorii respecta mediul inconjurator si stiu ca „asa nu". 

Acestea sunt doar cateva din exemplele care m-au cutremurat de-a dreptul si m-au facut sa inteleg ca o societate poate functiona aproape de perfectiune, avand ca baza solida educatia si traditia. Pentru toate acestea, Japonia este pentru mine un exemplu demn de urmat si admir tot ceea ce inseamna aceasta tara senzationala. Acestea fiind spuse si mai ales traite, ma imbarc melancolica, dar fericita, in zborul catre casa, multumind zeilor budisti ca am avut sansa sa mai vad inca o data China si Japonia.

Citeste si partea I - China